miercuri, 1 februarie 2012

Mai vechi,mai noi...

Asta se vrea a fi o postare edificatoare pentru toti cei care ne urmareau la un moment dat.Au fost vremuri in ultimii doi ani cand imi faceam timp pentru net,bloguri ale unor persoane dragi mie chiar daca nu le-am cunoscut vreodata si pentru postari pe blogul acesta.Din pacate nu am disparut pur si simplu din lipsa de inspiratie sau dezinteres ci pentru ca asa a fost situatia.Incet,incet,cu greu-pentru ca recunosc,la inceput tare mi-a lipsit aceasta zilnica ocupatie,am renuntat.
Situatia a stat cam asa: anul trecut copilul meu a facut de 8 ori amigdalita si cam tot de atatea ori am fost internati in spital.Din 29 martie anul trecut si pana in 30 decembrie,da,de 8 ori a facut antibiotic injectabil.In toata aceasta perioada pur si simplu m-am transformat!Nu pot spune daca in bine sau in rau,pur si simplu m-am schimbat.In unele privinte in bine,in altele in rau.Spre exemplu am mai multa rabdare cu cei din jur-poate nu suficienta cu sotul meu intotdeauna.Dar in acelasi timp sunt mult mai irascibila.Ma rog..chestiuni neimportante.
Si totusi ,revin,chiar daca pare de necrezut,nimeni nu are nimic de facut in privinta amigdalelor lui Radu.Se pare ca are o sensibilitate in zona respectiva si singurul remediu ar fi daca nu putem trai cu ele,sa le scoatem.Noi nu prea ne dorim lucrul asta si speram sa facem tot posibilul sa tratam corespunzator fiecare episod,si cu timpul,copilul se va mai mari si organismul va capata rezistenta si va face forme mai usoare reactionand mai bine.In fine,urata treaba.
Si pentru ca anul 2012 sa inceapa corespunzator pe 5 ianuarie ne-am internat iar cu aceeasi veche problema.Nu pot face o descriere a timpului petrecut prin spitale si chiar nu-mi doresc asta insa pot spuen ca este de-a dreptul traumatizant pentru toata lumea.
Asta este motivul pentru care n-am mai fost prezenta in lumea virtuala,insa de fiecare data cand am putut am citit cu placere postarile vechilor mei prieteni la fel de virtuali.Iar pentru ca finalul sa fie apoteotic va mai spun un lucru : acum suntem in spital!De data asta Radu a facut o enteroviroza urata cu scaune,varsaturi,febra,ce sa mai,de toata frumusetea!Speram insa ca suntem pe drumul cel bun si n-am vrut sa presar aceasta postare cu necaz,suparare,disperarea unei mame ajunsa la capatul puterilor,frustrare cu toate ca le-am simtit din plin pe toate si inca multe altele!Sper numai ca noptile albe pe scaun sau pe o margine de pat de fier din spiatalele romanesti si grija pentru puiul meu bolnav sa dispara pentru totdeauna cat mai repede ceea ce doresc tuturor mamelor din univers!
Cu drag,Iulia,mama de baietel voios!-caci sa stiti-zambetul nu i-a disparut,ci din contra parca a inflorit pe buzele lui!
Mami si tati te iubesc mult,Raducule!