marți, 29 iunie 2010

9 luni deja!

La multi ani puiul mamei frumos!Sa ne traiesti,sa fii sanatos si cuminte iar mami si tati promit sa aibe grija de tine atat cat vor trai pe pamant.Sa fii intelegator,iubitor,cumpatat si toate cele bune vor fi de partea ta si pentru tine.Te pupa mami si tati ,copilul nostru drag!

O sa editeze mami maine ca acum sunt praf de oboseala.

sâmbătă, 26 iunie 2010

Canale lacrimale infundate?

Una din putinele probleme pe care le-a avut Raducu in cele 9 luni de viata a fost o urata scurgere din ochisori.Ambii din pacate,aveau o secretie tare urata ce treptat a ajuns galben-verzui.Inainte de a naste eu am cumparat cam tot ceea ce citisem eu ca ar trebui unei viitoare mamici.De fapt tot pentru ca nu au fost nevioti sa-mi aduca nimic altceva.In fine,pentru ochisori citisem eu ca ar fi bine sa am Kanamicina unguent,pe care bineinteles ca nu l-am desfacut neinvatandu-ma nimeni si neinformandu-ma daca e nevoie.Inca din primele saptamani de viata am descoperit secretia insa pediatra lui nu mi-a zis ca ar trebui sa-i dau cu ceva-spunand ca va trece de la sine, pana pe la 3 luni cand a decretat-trebuie sa-l vada oftalmologul pentru ca are canalele lacrimale infundate.Ne-am conformat si ma mers aici la Buzau la oftalmolog care ne-a dat ceva picaturi si unguent-nettacin parca,ce trebuia coroborat cu masajul ochisorilor.Nu s-a intamplat nimic dupa cele 10 zile de tratament si am hotarat cu sotul meu pe la 4 luni sa mergem la o clinica privata oftalmologica din Bucuresti:Oftapro.Aici ,iar tratament cu alte picaturi:Vigamox de data asta care bineinteles ca nu au rezolvat nimic .Masajul ochisorilor l-am continuat bineinteles de cateva ori pe zi,urmand ca la intoarcerea lui tati din Canada sa mergem la desfundat canalele-o operatiune ce se executa sub anestezie generala si ma infioara.Pe la 6 luni si un pic cand tati era plecat in Canada,intr-o seara,copilul meu nu mai putea vedea cu ochisorul drept din pricina infectiei.Efectiv curgea pe obraz si i se inrosise si inflamase tot ochisorul.In mare disperare,vazandu-ma singura am desfacut tubul de Kanamicina pe care-l aveam in casa dinainte de a naste si care era in garantie si i-am aplicat copilului in ochisor asa cum imi aratase doctora.Sa nu uit,oftalmoloaga de la Bucuresti imi daduse si ea un unguent spunandu-mi ca daca nu-l gasesc sa dau cu Kanamicina insa il gasisem pe primul si nu a mai fost nevoie.Uite asa ,am facut din nou tratament 10 zile impreuna cu masajul si ca prin minune totul s-a limpezit.Din acel moment copilul nu mai lacrimeaza,nu mai are secretii purulente si e totul ok.
Concluzia ar fi,dupa cum i-au spus si farmacistii in Canada sotului meu ,sa nu ne repezim la desfundat canalele pentru ca pana in jurul varstei de 1 an se rezolva de la sine.Eu recunosc ca daca era dupa mine ma duceam de la 4 luni cat de speriata eram cand il vedeam cu ochisorii permanent curgatori.Inca odata,tati cu calmul lui ne-a salvat.De data asta de la o anestezie.Brrrr ce ma infior numai cand ma gandesc!

joi, 24 iunie 2010

Sa nu uiti Ucule!

Azi o intamplare din perioada sarcinii-nu din lipsa de noutati-insa sa nu treaca timpul prea mult si sa mai uit din amanunte(nu cred ca la cum m-a marcat intamplarea as putea uita,insa timpul e dusmanul nostru cel mai mare-vorba sotului meu).
Din motive pe care nu o sa le scriu pe blog pentru ca as vrea ca pruncul nostru sa nu le afle niciodata,am circulat in perioada sarcinii pe la diversi medici care mai de care mai renumiti.Medici care,ziceam eu,aveau experienta,cunostin te,drept pentru care.speram sa ne poata lamuri,linisti si indruma pe drumul cel mai bun in ceea ce priveste copilul nostru ce urma sa vina.Ca orice parinti,ne dorim tot ceea ce e mai bine pentru puiul nostru si am considerat ca indiferent ce si cum,copilul nostru merita cel mai bun start in viata.Dupa indelungi consfatuiri am ajuns la Brasov la clinica Eva in ideea de a naste in apa.Zis si facut,cautat doctorul care se ocupa de nasterile in apa-unul singur Dr.Baiulescu.Programare la Brasov,frumos,conditii bune la Clinica Eva-doar e privata-doctorasul amabil,pregatit.A,sa nu uit,el a fost primul care ne-a dezvaluit ca vom avea un baietel.Imediat ce ma intrat in cabinet omul ne-a spus ca nu poate sta cu noi ore in sir insa ca daca avem alte intrebari sau ceva nelamuriri il putem gasi la cabinetul lui in orasul Victoria.(care sincera sa fiu nici nu stiam unde se afla)Si pentru ca mi-a placut si omul Baiulescu,nu numai medicul,fiind calm,linistit,il zapacesc pe sotul meu in asa hal ca se hotaraste peste vreo luna sa ma duca la Victoria.Orasul Vicoria se afla undeva la vreo 60 de km de Brasov cred spre Sibiu.In fine ,ajungem acolo,prima dezamagire-orasul arata de parca tocmai ar fi fost bombardat.Cred ca are vreo 5 blocuri construite de o parte si de alta a caii ferate.Primul semnal ignorat.Prima persoana pe care o intrebam ne indruma catre cabinetul vestitului doctor-la un parter de bloc.-intrarea prin spate.Ajungem,parcam,nisi tipenie de om pe strada la ora aceea-13-14 -intr-o sambata.Doctorul ne anuntase ca el are consultatii numai joia si sambata de la 16 parca.In fine,parca vad blocul,la parterul caruia ,in fata insa, se afla o farmacie.Ma dau jos cu burta la gura-aveam cam 6 luni jumate cred daca nu chiar 7,cu picioarele umflate.Plecasem de la Buzau de dimineata si ne oprisem in Brasov unde mai colindasem ceva.Facusem cred vreo 350 de Km.Cand dam coltul blocului am auzit noi ceva glasuri care nu au anticipat insa ceea ce aveam sa descoperim.La intrarea din spate a bocului stateau cam 20 de femei,care pe jos,care pe treptele blocului,care in picioare.Nu mica mne-a fost mirarea sa vedem printre ele si femei de alta etnie..Nu-s rasista ,nicidecum,insa nu prea-mi fac bine vederii fustele plisate,vorba urata si galagioasa si mai ales mirosul.Nu uitati ca ne aflam in toiul verii!Al doilea semnal de alarma ignorat.Ne apropiem timizi de usa blocului unde speram noi sa gasim usa unul cabinet medical ,o asistenta ce ne putea lamuri,etc.Ei as!Da'de unde?!Pe usa blocului se afla o lista!O CE?Zic in cor cu sotul meu.O lista ,ni se repeta,pe care se trece toata lumea.Ha?!Eu vin de la 300-400 de km ca sa ma trec pe o lista?Erau trecute deja vreo 25 de persoane.Dar sa va zic cum erau trecute!Doctorul infiintase o regula.Daca ai o urgenta intri in fata si platesti tarif duble.Dar cum in fata?!Unul de pe lista normala,unul de la urgenti si tot asa.Jmecher doctorasul!Ca sa-ti dea impresia ca nu stai prea mult.Dar pentru ca la urgente erau deja vreu 15 persoane mai avantajos ieseam la ''neurgenti'' sau cum dracului s-or numi.In fine,ne dam ceva mai in spate si intrebam:dar asistenta cand vine?Care asistenta?Nu are ''domnul doctor''.Aaa,zicem,asa? Ok.Ne trecem pe lista,habar nu mai am pe care parte,si plecam spre masina,in ideea de a-l aborda pe doctor inainte sa intre la consultatii pentru a-l intreba ce mama dracului face cu noi,in conditiile in care eu il sunasem toata saptamana sa-i zic ca vin de la Buzau ,el ma sunase inapoi sa ma intrebe cand ajung si tot asa si nu-mi zisese nimic de atata puhoi de lume ,nici ca lumea se trecea pe lista de cu seara.Eram hotarati sa-l intrebam daca ne poate primi ceva mai inainte ,constienti fiind ca nu plecam de acolo nici la 12 noaptea daca intram in ordinea numerelor de pe tricou.Zis si facut.Se face aproape ora 16 si apare si doctorasul.Ii ies in fata(eu din fire-s mai bagareata,dapoi pentru baiatul meu ce nu fac?)iar omul se uita prin mine cand ii vorbeam.Parca nici nu ma auzea.Intr-un final zice:Sa vedem ce putem face.Ma uit socata la sotul meu care deja se schimbase la fata si il intreb: Ce facem,taticule?Al treilea semnal.Hai dupa el.Deschide usa magica si patrundem unde?!In holul blocului!In scara blocului!Valeu neicuta.Zic:asta-i sala de asteptare?Da!Mi se raspunse in cor de vreo 15 femei.Of mama care m-ai facut!Sa zic o vorba si despre scara asta de bloc care pe dinafara parea infinit mai curata si spalata decat pe dinauntru?Sa mai zic ca parca picase bombardeaua chiar acolo?De prisos.Trece vreo ora jumate,timp in care ma uitam prostita la sotul meu si el la mine si nu ne mai chema nici naiba.Intrasera vreo 5 persoane de pe lista si vreo 3 fara lista.Ohoho, deci mai erau si alte femei in Victoria in afara celor de pe lista!Noi crezusem initial ca tot orasul e pe lista.La iesire uneia dintre ele ma bag si eu cu burta mea chiar in fata.Bre ,dar cu noi ce faci?ne mai bagi ,au ba?!Acum parca ne parea rau sa renuntam.Erau deja de vreo 5 ore acolo si eu inca mai credeam in el.Repet,mi se paruse la Brasov,la Eva,ca stie ce vorbeste ,ca e un dragut cum rar mai gasesti in tara la noi.Dupa indelungi discutii la usa cabinetului cu diversele dudui de acolo,am reusit sa-l conving sa ne primeasca.Nu stiu de unde atata rabdare la sotul meu.Eu cred ca plecam si ma lasam acolo daca eram in locul lui!Cand intram in cabinet,stupoare!O camera mare ,fara nici un paravan,fara alta camera,fara toaleta fara nik!Unde mama zmeului ma dezbrac zic?Cum unde,aci!Sotul meu saracul face fetze-fetze-se intoarce cu spatele si eu ma urca pe scaunul gineco pozitionat culmea cu fata spre scaunul unde statea insotitorul.Barbatul meu cauta o spartura in podea sa intre de rusine.Nu suntem pudici insa parca sa vada un alt barbat fie el si doctor cum baga mana in niste locuri,nu prea putea.Ma controleaza si ma urca pe pat sa facem o eco.Mai nene,acum vazui scula: cred ca era din 1950 iar ca monitor avea un televizor ALPHA(unul din primele televizoare aparute in tara dupa revolutie-cine mai stie).Sotul meu era de-o seninatate sora cu nebunia insa am inteles mai tarziu ca-si confectionase starea asta pentru a nu-l plezni pe omul din fata noastra.Nu are rost sa va zic ca nu se putea vedea nimic cu aparatul omului,In fine,plecam cu gustul amar ca astia sunt medicii in Romania-marea majoritate.De unde acolo unde vazuse ca avem bani de privat se purtase minunat si isi facuse treaba,aici la el acasa s-a dovedit un NEOM!Eu nu contest stiinta aceastui medi,eu relatez despre partea lui unama-care nu exista!Omul ala era om de cateva bune zeci de milioane daca nu chiar suta pe saptamana si nu-si permitea sa aibe o asistenta sa faca niste programari!Omul ala lua banii si atat!Fara chitanta ,fara nimic.Nu tu conditii,nu tu respect ,nu tu profesionalism.Noi credem ca daca ai ceva respect pentru meseria ta,ai si pentru cei cu care lucrezi,insa el ,nu respecta nici pacientii,nici juramantul facut la absolvire.Pacat ,mare pacat-ca medic-cred ca nu e incompetent,insa ce folos?!

marți, 22 iunie 2010

Bebe maraici

La Buzau a plouat toata ziua.Pe cale de consecinta-vorba cuiva-am stat numai in casa.Of, ca tare rau mai e!Copilul fiind invatat sa stea cel putin 4-5 ore afara pe zi,chiar sa-si faca somnul de pranz afara, face o atmosfera de zile mari.Norocul meu e ca tati a fost si el acasa si m-a ajutat tare mult mai ales ca in ultimul timp nu m-am simtit prea bine.Asa ca ,in afara vizitei bunicii nu avem ce povesti.Suntem maraiti-drept ca nu chiar ca inainte de rasarirea dintisorilor-insa nu ne lasam.Si pentru ca tati chiar sa merite un premiu,in seara asta ,pentru ca statuse ploaia,l-a luat pe ''randunica''si au facut o plimbare de vreo lumatate de ora.Of,ca tare bine a mai fost!Eu mi-am facut treaba,copilul a fost plimbat si aerisit si uite ca toata lumea se prezinta linistita si voioasa.
In rest progrese peste progrese.Ne ridicam pe patut,pasim pe langa el,mergem tinuti de manute dar mai ales ce ma impresioneaza foarte tare este ca e tare sensibil!Azi m-am incruntat la el pentru ca-si tot arunca suzeta jos iar el dintr-o data s-a suparat.Lacrimile l-au podidit pe micutul meu instant!Of,baiatul mamei,nu trebuie sa te afecteze chiar asa tare o privire!Daca te si certam?Oare sa fi contat ca venea de la mine?!Hm,cine stie?!Probabil ca nu,mai mult ca sigur ca nu.

joi, 17 iunie 2010

Trairi..

As vrea sa expun acum,mai mult pentru mine,pentru a-mi explica o serie de sentimente,trairi,pe care nu le-am simtit,experimentat decat cu ocazia sarcinii respectiv a venirii pe lume a pruncului nostru.Probabil ca fiind foarte dorita sarcina,asteptata indelung,dar si pentru ca firea mea este putin comparabila cu a duduii cu drobul de sare,am trait toata sarcina cu teama de a o pierde.Toata sarcina m-am surprins pe mine si pe apropiati ducand burta in mana.(mamicile stiu ce spun)Involuntar,mergand sau stand la birou,trebaluind sau conducand masina,cel putin una dintre maini era pe burta.Sentimentul de a-mi pierde comoara s-a acutizat odata cu inaintarea sarcinii dar mai ales din momentul nasterii.Nu stiu daca alte mamici au simtit usurare in momentul nasterii-probabil ca cele care au nascut natural-insa eu n-am simtit.Parca m-am speriat si mai tare ca ceea ce aveam eu mai de pret era acum la dispozitia tuturor,ca eu nu il mai puteam proteja,ca aveam sa-l pierd.Asta a fost unul dintre motivele pentru care din momentul in care mi-am vazut copilul nu m-am mai putut desparti de el decat pentru foarteeeeeeee scurte perioade de timp.E adevarat ca aceasta teama continua de a nu-l pierde s-a mai estompat intre timp ,ca nu ma mai uit la el ca si cand l-as vedea ultima oara cand plec pana la supermarketul din colt,ca nu mai alerg disperata pe strada inapoi la el,insa nu pot scapa de aceasta neasemuita simtire.Pe cale de consecinta mi-am asumat-o.Asa cred eu ca simt mamele,cel putin banuiesc.Nu cred ca exista moment in zi in care sa nu-l am in gand,in diferite ipostaze e adevarat.Tot timpul ma gandesc ce sa fac sa-i fie mai bine,sa-l ajut mai mult.Dureros de frumos sentiment iar eu cred ca e -IUBIRE DE MAMA

marți, 15 iunie 2010

Primul dintz!

Sa pastram pentru posteritate ziua in care am simtit primul dintisor al baietelului nostru: 14.06.2010-are pustiul 8 luni jumate. Este vorba de unul dintre dintisorii de jos.Mai avea putin si ii iesea dintisorul cand mergea la scoala!E,lasa ca cica e bine asa,mai tarziu,ca are dantura buna mai tarziu!Doamne ajuta!Ca stare de spirit putem raporta o maraiala de nedescris,treziri repetate noaptea,insa nu febra ,nu diaree,nu stari de rau.In afara faptului ca roade tot ce misca si mai ales nu misca nu ne mai deranjeaza nimicutza.Speram sa dea si al doilea sa facem pereche si sa si aratam ca un Iepurila adevarat,nu doar asa,ca ne zice tati.

L.E. La doua zile ,am simtit si perechea dintisorului ce ne-a fascinat si bucurat.La mult mai multi baiatul mamei!Si fara bucluc!

O noua achizitie ...




Dupa episodul cu cazatura,sotul meu s-a incapatanat sa cumpere tarc copilului nene!Loc de joaca cica..dar mai mult de protectie.E,nu conteaza destinatia initiala,conteaza sa facem treaba cu el ca si asa aveam loc putin,acum nu mai incapem in casa.Imi vine sa dorm pe scara .Cea mai mare inghesuiala din cate am vazut vreodata e la mine in casa.Nu stiu nene cand am strans atatea ciurciubute!Altii intr-o viata de om nu strang atatea lucruri cate am strans noi in cativa ani.Am deviat de la subiect-locul de joaca al copilului.Dupa parerea mea se dovedeste inutil deocamdata sau cel putin nu-si face treaba la care ne-am asteptat noi.Ideea era sa se poata prinde de manerele lui pentru a se ridica pe el ,ceea ce nu se poate pentru ca sunt prinse prea sus si nu ajunge deocamdata...Pe langa asta de cate ori il punem acolo si disparem sau ne vedem de treburi incepe un bazait de numa-numa!Si mai avem o problema:sta,se joaca si apoi inevitabil intinzandu-se dupa jucarii cade .Problema se dovedeste cotoioasa cand cade pe burta,pentru ca se enerveaza si plange si nu se mai poate intoarce.Ma uimeste comportamentul asta pentru ca el se rasucea bine zic eu pe toate partile.In pat se suceste insa acolo fiind un gen de musama pe jos se poate sa si alunece si nu se poate ajuta de nimic.Astea fiind spuse ,cred ca e o noua achizitie ce nu-si dovedeste utilitatea...cel putin deocamdata.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Un bebe razacios



Azi a fost o zi torida.Abia pe seara ,pe la 7,ne-am incumetat sa iesim putin.Am mers in Crang,cel mai mare si frumos parc al Buzaului.In afara de faptul ca nu prea puteai respira de caldura inca,era si lume puhoi.Dar ce sa facem?!Am plimbat putin copilul sa se mai aerisesca in speranta ca va dormi bine in noaptea ce urmeaza.

De-ale parintilor

In urma cazaturii copilului din dotare,eu si sotul ,mai mult sotul,am decis ca trebuie sa achizitionam un tarc,loc de joaca pentru iepurila,sa nu mai aibe de unde sa cada,sa fie protejat,sa nu mai traim cu frica in san si cu copilul vesnic in brate.Zis si comandat pe net!Vineri a fost ziua cea mare ! A sosit tarcul cu pricina(ceva cam mare pentru spatiul pe care-l detinem momentan si pentru varsta copilullui nostru)bineinteles ambalat intr-o cutie mare de carton.Desfacem tarcul in doi timpi si trei miscari,il montam si punem copilul in el.Aoleu nenicule! Pana aci ne-a fost! S-a pus Ucu pe un zbierat de se auzea de la vecini cred!Tatal copilului,grijuliu ca de obicei ,ia odrasla in brate si il plimba prin ''vastele apartamente''in care stam inghesuiti ca sardelele.Cum se preumblau ei ,tati da cu ochii de cutia in care venise tarcul si zice serios: Iepurila ,daca nu esti cuminte,te trimitem inapoi!Am inghetat instantaneu la gandul ca trimitem copilul undeva,fara sa realizez ce vrea sa zica.Stateam pe camapea in sufragerie si asteptam continuarea care a venit imediat: Uite,acum avem si in ce te pune!Imediat realizez gluma si intru in joc.Pai si unde-l trimitem,zic?Cum unde?-veni replica tatalui-La barza! Ea l-a adus,ea sa-l creasca daca ni l-a adus pe asta rau!Sa-l creasca si ea cateva luni sa vada cum e sa-l tii numai in brate!Eu lesinasem de ras,iar sotul abia mai respira,uitandu-se la copilul nostru care parca intelegand ce ziceam nu sufla o vorbulita sau un gest.Asculta si la sfarsit ne-a cadorisit cu un zambet larg parca spunand:S-o credeti voi ca ma trimiteti undeva! Rau ,bun,plangacios sau nu,voi o sa ma cresteti !Voi m-ati vrut !Si avea dreptate copilul,si noi stiam ,dar ne-am gandit ca poate se sperie auzind de barza...

joi, 10 iunie 2010

Caldura mare !

Cat am asteptat vara! Of Doamne ,cum suntem noi oamenii ,eternii nemultumiti!Toata iarna m-am rugat sa vina vara si asta seara ma gandeam ce bine era cand era rece afara...Am innebunit,m-a zapacit caldura..La Buzau au fost azi cam 32 grade .Am iesit si dimineata si in seara asta sa racoresc copilul care era agitat de numa! De fapt nu prea stiu eu de la ce e agitat asa: ar putea fi dintii ca s-a umflat gingia jos,ar putea fi caldura care este in belsug,ar putea fi un pic de raceala ca innodam mucii in barba! Dar atat ,numai muci ,fara tuse ,fara febra ,fara nimic.De ieri dimineata mucim ,azi mai tare ca ieri si sper mai putin decat maine.Aspiram si urlam in acelasi timp .Nu toti,unii urla ,altii aspira.Pe rand.
Macar stim de la ce ni se trage : de la aerul conditionat din masina! Dar ce sa facem neicusorule daca mai trebuie sa si plecam de acasa cu copilul la purtator?! Nu ne ramane decat sa fim atenti la urmari,poate trece repede ,fara alte complicatii.Oricum maine avem programare la medic ,asa de control,vorba lui tati,ca a trecut deja o saptamana si nu ne-am vazut cu pediatra!

miercuri, 9 iunie 2010

Plimbare de duminica









O duminica minunata petrecuta in trei la munte! Ne-am trezit dimineata si gand pe plecare.Unde ,unde? La Sinaia! Acasa!Am avut noroc de o zi insorita,linistita,superba.
Am mancat in aer liber,ne-am plimbat si ne-am aerisit.Sinaia este un oras nemaipomenit.Pustiul nostru a fost incantat de plimbare si aerul de munte l-a facut sa doarma tot drumul inapoi ceea ce m-a multumit extraordinar fiind si eu foarte obosita.Noroc cu tati care ne duce si ne intoarce ca gandul de peste tot!
Duminici ca asta tot sa petreci!

Ne-a dus tati acasa!



Of ca tare bine mai e acasa!Abia asteptam sa vina tati sa mergem si noi sa vedem ce mai e nou,cum stau lucrurile acasa.Lucrarile decurg destul de bine,noroc cu bunicul care e mana de fier acolo si se pare ca pe la toamna ,sper eu cat mai curand sa ne mutam in casa noua!Da Doamne sa scapam de chirie ca ne-am saturat de atatia ani!Acolo spatiul este infinit mai mare si copilul ar avea loc mai mult nemaisocotind faptul ca nu poti compara aerul de munte cu cel superpoluat din orasul nostru aglomerat.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Prima cazatura

Mi-am facut curaj dupa 2 zile sa astern aici cateva cuvinte despre o intamplare nefericita petrecuta in familia noastra.
Vineri 4 iunie-ora 16-Acasa-prezenti ambii parinti
Copilul era cam obosit si trebuia sa doarma.Asa cum se intampla cand e obosit,era cam rautacios,irascibil si neastamparat(nu ca in restul timpului ar fi linistit si ar sta intr-uin loc!)Tati isi manifesta si el oboseala prin cascaturi prelungite si mami il trimite in dormitor pentru o odihna de vreo ora in care urma ca ea sa culce copilul.Nu apuca tati sa iasa pe usa ,mami urmarindu-l cu privirea pana la usa din pozitia sezand pe canapea langa copil ,ca acesta din urma nici una ,nici doua,se repede cu capul inainte pe langa mana si piciorul care pana atunci ii fusesera bariera si inevitabilul s-a produs: Copilul a cazut! A cazut cu fruntea de covor de la o inaltime de 30 de cm.Eee,ar spune cineva patit,e jos,nu e nici o problema! Probabil ca asa e.Si nici nu au fost probleme,multumim lui Dumnezeu!,dar am imbatranit cu cativa ani atunci cand mi-am vazut copilul cum se rastoarna cu fundul in sus si mai ales cand am realizat ca degeaba m-am repezit dupa el ca am prins decat un pic din pantalonas.Nu stiu cat s-a lovit,cert este ca s-a speriat de numa-numa!A plans de ti se rupea sufletul si ca sa fie spectacolul desavarsit ,in cadere s-a zgariat la nasuc unde i-a ramas un semnuc fin.Eu ce sa mai zic?!Am reusit sa zic decat:tati,a cazut! Asta am rostit in timp ce ridicam baiatul de jos.Bineinteles ca sotul meu care era la cativa metri nu stiu cum mi l-a smuls din brate in dorinta de a-l linisti mai repede dar mai ales de a-l proteja,de a-l ajuta! Nu stiu ce a gandit! Dar sunt aproape sigura ,dupa privirea lui ca ma invinovateste si condamna.E adevarat ,sunt vinovata,insa nici nu m-am ridicat de langa el,totul a fost in fractiune de secunda.In fine,nu ma pot scuza ,nici nu incerc.
Pentru necunoscatori,va doresc sa nu incercati sentimentele pe care tocmai le-am experimentat eu.E un soi de vina, de durere nemarginita,e momentul in care cred ca mi-a stat inima pentru cateva secunde!Indescriptibile sentimente..
Oricum ,copilul se pare ca e bine,nu si-a scimbat coportamentul,e vioi,e bine.Se pare ca trebuie sa trecem si prin momente mai putin placute de-a lungul timpului pana ce copiii vor creste mari si-si vor purta de grija.
Sa fii sanatos copilul meu!Sa cresti mare si voinic!

Litoral,pazea ca vin!



Asa cum va spuneam in alta postare,tati a venit cu valizele doldora de imbracaminte pentru copil.Ce credeti ca era printre multe camasi ,perechi de jeansi,incaltari ,geci si altele? Costum de baie! Pai se putea ca puiul de om sa nu aibe si el costum de baie? Cum se poate una ca asta? Si am rezolvat problema! Mai ramane sa se incalzeasca bine si apoi sa fugim la mare.Anul acesta decat la litoralul romanesc probabil ,fiind mai aproape si copilul prea mic.Nici o problema! Mare sa fie!

Cireasa,bat-o vina!


Pentru ca e vremea cireselor,ca orice oameni normali si sanatosi am cumparat cirese.Si pentru ca noi nu prea avem simtul masurii cand vine vorba sau fapta de cumparaturi ,am luat vreo 3 kg.Ne-am pozitionat in fata tv-ului cu castronul langa noi dar si cu praslea care s-a dovedit tare incantat de castron.Ia sa vedeti!

Edit: Dar pentru ca mami are ceva pitici cu ciresele,anul acesta au fost doar de decor si joaca pentru Ucu.

vineri, 4 iunie 2010

Spre exemplificare


Businessman ce sunt!


Si uite ca mami trebuie sa mearga pe la banci cu treburi si nu are cu cine ma lasa acasa! Ce sa faca,ce sa faca? Cautam in dressing sa gasim ceva adecvat ...Ia sa vedeti cum arata un adevarat om de afaceri! E adevarat ca ar mai trebui sa cresc putin sa pot folosi computerul de pe biroul lui tati ,insa daca mi l-ar da pe mana as sti ce sa fac cu el! Macar sa arunc tastatura sau stiu si eu?! gasesc eu ceva!Pacat insa ca m-a dus tot cu masina mea...Daca plecam cu a lui tati zau ca era altceva! Ma lua si pe mine lumea in serios.

marți, 1 iunie 2010

Primul 1 Iunie!


La multi ani copilul meu!
E primul 1 Iunie din viata ta.Mami si tati s-au gandit sa te sarbatoreasca cum se cuvine si,pe cale de consecinta, nu puteau lipsi bunicii si bineinteles tortul!(o simfonie a fructelor pe placul lui tati).Cadourile tale au fost jucarii si ceva hainute (ceva, pentru ca o sa rugam vecinii sa ne mai primeasca din hante in curand daca nu ne oprim la timp din achizitii insa mami nu se poate intoarce din oras fara macar un lucrusor pentru puiul ei.Asta nemaipunand la socoteala ca una din valizele lui tati cand s-a intors din Canada a fost aproape plina cu lucrurile si jucariile lui Rila).Revenind la oile noastre,respectiv 1 Iunie,o sa-ti spun ca a fost o zi frumoasa.Singura care a stricat vraja a fost ploaia care a cazut aproape neincetat de pe la pranz pana acum tarziu in noapte, cand mami asterne aceste randuri pentru tine.
Iti dorim din suflet sa fii sanatos,norocos si sa ai parte de cel putin 100 de aniversari ale acestei zile! Sa ne traiesti copile! Pupa mami si tati fruntea Ucului la ceas tarziu in noapte