miercuri, 23 februarie 2011

Un bebe voios cu o mama nu prea voioasa...

...fara motiv real sau palpabil.In fine,probabil ca asta e o postare pe care o voi sterge mai tarziu dar la momentul asta simt sa scriu aceste cuvinte!Sunt trista spre depresiva...O fi vremea de vina? O fi faptul ca nu prea ies mai deloc?Habar n-am.Cert e ca ma simt rau.Si fizic si psihic.Si mai rau e ca nimeni nu-mi intra in voie oricat ar incerca.Ei,nu va inchipuiti ca sta cineva in pozitie de drepti pe langa perete!Nu,nici chiar asa,uneori sunt chiar rautaciosi cu mine,insa trecem peste...
Cred cu tarie ca lipsa socializarii face din mine un alt om.Sunt schimbata in rau.Ma simt,ma vad singura.Imi lipseste serviciul teribill!Nu ma asteptam.Oricum nu ma pot intoarce pentru ca nu mai locuim in zona insa tare mult as vrea sa plec de acasa.Am ajuns pana intr-acolo incat i-am propus sotului meu sa inchiriem un spatiu in oras si sa lucram acolo,sa nu mai lucram acasa.Tare,tare greu.Poate pentru faptul ca am plecat 13 ani de acasa.Zi de zi,pe ploaie,pe ninsoare ,pe vant sau ce era eu plecam.Si eram bucuroasa si ma simteam bine fizic si psihic.Sper ca lucrurile se vor schimba odata cu venirea primaverii si a timpului frumos.Sper ca starea mea de letargie sa dispara si sa revin printre oamenii normali su griji cotidiene ce se incareaza in tipare.Am scris asta pentru mine,poate pentru a-mi aduce aminte candva..

joi, 10 februarie 2011

Cea mai noua jucarie a fiului nostru...Frigiderul






Daca s-ar putea toata ziua ar sta in el.In frigider,desigur!

Povestea trista a unui Dovlecel Vesel...



In aceeasi perioada a anului 2009 in care s-a nascut Raducu nostru,undeva in Romania,daca nu ma insel in Slobozia,se nastea o fetita frumoasa si norocoasa.Frumoasa se poate vedea cu ochiul liber iar norocoasa,pentru ca a avut parte de parinti minunati care s-o iubeasca si s-o ajute,indiferent de greutatile pe care le-au intampinat!Si n-au fost putine deloc!Si pobabil ca nu s-au terminat.Cu ajutorul Domnului care o tine de mana in fiecare zi pe Raisa,speram ca intreg cosmarul pe care-l traiesc zi de zi Raisa si parintii ei sa se sfarseasca iar cuvinte ca paralizie cerebrală, tetrapareză spastică şi epilepsie,transplant de celule stem sa fie doar niste amintiri urate ramase muuuuuuuuuult in urma lor!
Doamnelor,domnilor,toti cei ce ne cititi pe mine sau pe mamicile Dovleceilor-care apropos-s-au dovedit MINUNATE!,va rugam faceti un efort si ajutati un suflet de copil nevinovat sa traiasca normal!Ganditi-va ca puteti fi oricand in locul acelor parinti.Ganditi-va ce e in sufletul Katerinei si a sotului ei!Cand priviti copilul vostru cum zambeste si alearga,numai o secunda sa va amintiti de Raisa!
Hai sa fim uniti pentru Raisa!
Katerina,mamica scumpa,fii tare,fii curajoasa!Dumnezeu are planuri mari pentru voi!