sâmbătă, 29 mai 2010

Look-ul de la 8 luni

8 Luni!



La multi ani iubirea mamei!
Sa traiesti sa fii sanatos si norocos ca de restul se ocupa mami si tati!
Aseara ne-ai facut o mare surpriza-te-ai ridicat singur in picioare in patut! Erai cu tati care te impulsiona verbal iar mami a stat timida i pragul usii sa nu cumva sa deranjeze.A fost nemaipomenit.Evolutia ta din ultimile saptamani este extraordinara.Cu vorbitul nu stam noi foarte bine insa lasa ca avem timp.Azi au fost bunicii la noi si au felicitat baiatul cel mare si voinic.Nici nu stiu cand au trecut 8 luni.Cele mai frumoase din viata noastra, a mea si tatalui tau.Nu credeam ca o gagalice poate sa-ti schimbe radical viata.Ne-ai umplut viata cu fericire,optimism si voie buna.Zambetul tau este suficient pentru a ne face fiecare zi nemaipomenita si unica.Pupa mami si tati baiatul lor cel voios.
Sa ne traiesti copilul nostru cel motat si perfect!

joi, 27 mai 2010

La masa


Si ca sa vezi ca nu intotdeauna mesele sunt frumoase si curate o sa-ti arate mama ceva minunat dragule.Eee,mama nu se supara,pot sa ma fac ca un purcelus,mami e fericita sa mananc!

Diversificare


Sa-ti povesteasca mami despre inceputurile tale in ale mancarii puiule drag!Pentru ca mami te-a alaptat pana la 7 luni aproape ,zm inceput diversificarea relativ tarziu dupa spusele mamei mele si a'' altor savanti in viata'',care m-au zapacit ca nu vei mai lua mancarea decat foarte greu pentru ca eu ma incapatanam sa te alaptez.Pe la 5 luni si jumatate am inceput timid cu niste cereale care spunea doctora ca nu se pot considera parte a diversificarii pentru ca ti le dadeam in urma unor mici probleme cu stomacelul,ele venind cumva sa ajute digestia.Abia dupa 6 luni am inceput divesificarea cu adevarat si anume supite din diverse combinatii de legume pe care le acceptai mai mult sau mai putin.Nu ne-am grabit cu mancarea solida fiind cunoscut faptul ca laptele si in special cel matern are suficiente substante nutritive pentru a asigura aportul necesar de vitamine,minerale,etc atat de necesar cresterii si dezvoltarii armonioase a bebelusului.E adevarat insa ca nu ai crescut un copil dolofan(mare suparare pe mine care as fi vrut sa fii ceva mai plinut )insa ii multumesc Domnului tot timpul ca ai crescut sanatos si pe placul tatalui tau care spune mereu ca puiul lui e tot numai''muschi si vitamina''Nici nu ma mir de altfel la cata miscare faci,nici o secunda nu stai locului cu exceptia perioadelor scurte cand dormi.
Acum la 8 luni fara 2 zile ,mancam binisor fructe cu branzica dimineata,legume -diverse combinatii -ci carnita,ficatel sau ousor la pranz si -dragostea dintai-cereale diverse la masa de la 6.Masa de la 6 seara ramane cea mai reusita dintre toate mesele solide.

duminică, 23 mai 2010

Profesia de mama

Ani in sir am asteptat venirea pe lume a unui pui mic insa nimic din ceea ce gandeam atunci ,nimic din ceea ce invatasem ,citisem ,nu ma pregatise suficient pentru ceea ce presuspune un copil.Toate cartile iti povestesc cat e de minunat sa fii mama,cat de spectaculoase sunt sentimentele ,trairile ,toti cunoscutii,prietenii ,familia iti impartasec experientele lor in ale copiilor,insa nimic nu se compara cu ceea ce traisti tu pe propria piele.Niciodata nu va intelege cineva care nu a avut copii ce inseamna sa cresti un copil.Pana cand nu treci tu prin intregul sir de intamplari mai bune sau mai rele nu vei intelege.N-am priceput mesajul expresiei :Numai mama sa nu fii!decat atunci cand Raducu s-a imbolnavit prima data si eu ma uitam disperata cand la el ,cand la sotul meu neputand sa-l ajut.Nu cred ca exista sentiment mai frustrant pe lume decat acela de a nu putea sa-ti ajuti copilul.Multumim Domnului ca a fost decat o raceala,nimic grav.
A nu se intelege de aici (poate mai citesc si viitoare mamici si nu vreau sa descurajez pe nimeni)ca a fi mama este o intreaga insiruire de evenimente neplacute,o corvoada,ceva extraordinar de greu ! Nu,nicidecum!Sa fii mama inseamna in acceptiunea mea sa fii acolo cand copilul tau are nevoie de tine.In orice situatie sa pui binele lui mai presus decat tot pe acest pamant.Pentru familia noastra Ucu a devenit centrul universului.Este soarele nostru.Pentru si prin el respiram.Pantru un zambet al copilului meu mi-as da ani din viata!A fi mama este cel mai frumos dar pe care divinitatea l-a facut femeii! Sentimentul acela pe care-l incerci cand tii la piept o bucata din tine este unic,nu se poate descrie si nici compara.Mi-ar placea ca peste ani copilul meu sa-mi spuna : mama ,esti cea mai buna mama din lume! Si chiar daca nu vei spune asta,Ucule ,mama te iubeste pana la cer si inapoi!

vineri, 21 mai 2010

Botezul



In 17.01.2010 a avut loc botezul tau copilul meu!Un botez relativ mic cu vreo 20-25 de oameni.Biserica la care te-am botezat a fost aleasa de nasii tai ,Oana si Liviu,o biserica de suflet pentru ei si familia lor,o biserica foarte frumoasa de altfel.Dupa biserica am mers la un restaurant aflat in apropierea casei noastre (a apartamentului inchiriat in care locuim acum-casa noastra fiind la Sinaia si nefiind finalizata la momentul acesta),restaurantul in care am facut si nunta de altfel si unde stiam ca nu trebuie sa ne facem nici un fel de griji in privinta organizarii ,patronii fiind niste gazde de exceptie-Restaurantul Grand.Petrecerea a fost frumoasa si linistita cum credem noi,eu si tatal tau ca sta bine unor oameni ce au trecut de varsta nebuniilor ,noi nemaifiind niste pusti pusi pe petreceri incendiare.
Inca de cand nasa a venit sa te imbrace ,de acasa te-ai comportat exemplar.N-ai plans deloc si ai imprastiat cu marinimia-ti caracteristica numai zambete la toata lumea.Scaldatul in cristelnita a fost momentul in care probabil te-ai speriat putin si ai aratat tuturor ca stii sa si plangi la nevoie,insa ai tacut numaidecat dupa ce te-am imbracat.La restaurant ai fost tare cuminte si ai dormit in landou cateva ore .Frumos,o facuram si pe asta,ne-am crestinat baiatul.

Sarbatori de iarna

Primele sarbatori in familie largita! Am hotarat cu tatal tau sa ramanem acasa de sarbatorile de iarna in primul rand pentru ca erai prea mic pentru a fi expus la vremea urata de iarna (si ce iarna am avut anul acesta ,cum nu am avut de vreo 20 de ani)si in al doilea rand pentru ca in locurile aglomerate de obicei sunt si oameni purtatori de virusi de care eram decisi sa te tinem departe ,atat cat puteam .Au fost sarbatori frumoase ,linistite ,imbelsugate -multumim bunicilor pentru tot ajutorul .Fara sprijinul lor nu as fi fost in stare nici sa pregatesc ceva ,nici sa fiu si eu un pic mai odihnita dupa noptile in care plangeai si nu dormeai decat tarziu pe burta lui tati din pricina colicilor.Revelionul a fost o noapte in care am adormit imediat ce am ciocnit pe muteste si ne-am sarutat, nu sub vasc ci deasupra patutului tau ,minunandu-ne inca odata de puiul de om ce ne umplea zilele dar mai ales noptile...La multi ani ,Ucule!Sa traiesti,sa te faci mare, copilul meu!

Acasa


Dupa 3 zile de spitalizare ne-au dat drumul acasa.In sfarsit! Abia asteptam sa plec de acolo ,nu pentru ca era rau ci pentru ca eram singuri ,fara tata.In spital am stat in cea mai buna rezerva a maternitatii,cu tv,baie proprie si toate dotarile.Ce sa mai..ca la hotel.In perioada in care noi am fost in spital tati s-a ocupat de amenajarea camerei pentru ca ,daca toate erau cumparate nimic nu era pus la locul lui ,asa cum ti-ar fi fost tie de folos.Daca atunci cand m-am internat am plecat in tricou ,in ziua in care ne-au dat drumul acasa erau doar 15 grade.Timpul se schimbase in rau si ploua de numa...Pe la 10,30 ,tati s-a infiintat la usa rezervei cu hainutele noastre si dupa ce ne-au facut formalitatile am plecat.Acasa s-a dovedit ca toata lumea complotase pentru ca tu sa te simti cat mai bine in sanul familiei.Bunicii s-au adunat la noi si au adus un tort ornat pe care era scris numele tau.Tot in acea zi ,bunicii Stefan si Silvia,parintii tatalui tau mi-au daruit un inel superb din aur alb drept multumire ca le adusesem cel mai frumos dar: un nepot,unicul nepot.O sa caut pozele si le voi atasa.

joi, 20 mai 2010

Prima intalnire

La 6,30 dimineata ,cu dar mai mult fara voia asistentelor imbuibate de bani de toti cei care fusesera cu o seara inainte la venirea ta pe lume,m-am dat jos.Dupa senzatia de rupere in doua ,de cadere a jumatatii inferioare a corpului meu pe podea,am reusit sa fac cativa pasi .Ne sustinuta bineinteles.Am refuzat categoric ajutorul stiind ca imi vor refuza si ele(aisitentele)deplasarea catre tine daca ma voi dovedi slabita si neajutorata.
Numai gandul ca te voi vedea in sfarsit mi-a dat putere sa ma ridic ,sa pasesc si sa urc scari la 10 ore de la operatia de cezariana.
Cand am intrat in salonul bebelusilor,m-am orientat dupa pozitia pe care mi-o descrisese cu o seara inainte tatal tau.M-am uitat la copilul acela si nu am simtit acea tresarire.Pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca tot ceea ce se spune despre sentimentul matern sunt pure baliverne,inventii .Cu toata uimirea si pana la urma cu toata puterea ce-mi mai ramasese m-am intors sa ma uit si in celalalt patut aseazat dupa usa .Un pui de om ,imbracat intr-un costumas vernil cu o caciulita de doua ori cat capsorul lui ,dormea asezat pe o parte.Era brunetel si avea o manuta afara ,o manuta pe care instinctiv am dus-o la gura ,pentru ca in secunda ce a urmat sa ma reped cu o putere de care nu ma credeam capabila sa-l iau in brate pentru a-l proteja de tot raul ce va veni in urmatoarele sute de ani.Atunci am observat ca pe capsorul tau ,de fapt pe caciulita aveai numele trecut si la manuta aveai o banderola cu un numar -acelasi ca si pe banderola de la mana mea.Atunci am stiut ca esti al meu,ca esti puiul de om caruia eu ii dadusem viata,ca esti minunea noastra .Atunci m-au navalit toate sentimentele pe care mai devreme nu le simtisem si pe care nu credeam ca le voi simti in veci!
Ucule,asta a fost prima noastra intrevedere.Am plecat dupa vre-un sfert de ora dupa ce m-a dat afara asistenta de la copii pe motiv ca trebuie sa mancati.Am plecat cu sufletul strans ,su inuma sfaramata ca te lasam acolo.Cine avea sa te invelesca ,cine avea sa te dezmierde ,cine urma sa te protejeze daca eu nu eram acolo? Sprijinindu-ma de pereti am ajuns inapoi la terapie intensiva ,pentru mult prea putin timp ,pentru ca m-am intors mai repede decat credeam chiar si eu.

Radu-Stefan- minunea din viata noastra


29.09.2009
Bine ai venit iubire!Asa cum ma asteptam ai venit neplanificat si neprevazut.Tocmai cand eu si tati,dupa o gramada de timp in care nu se intamplase nimic,ne hoatarasem (mai mult de gura mea)sa megem la inseminare artificiala,te-ai gandit tu sa ne faci cea mai mare surpriza !Bucuria nu se poate descrie in cuvinte,nu-mi vor ajunge formele de exprimare cunoscute sa exprim ceea ce am simtit.Erau momente cand ma simteam atat de speciala ca Dumnezeu ma alesese pe mine sa dau viata unei alte fiinte ,erau momente in care ma apuca disperarea sa nu ti se intample ceva...in fine ,a trecut ,mai greu ,mai usor ,depinde cum si din ce unghi privesti lucrurile.Adevarul e ca din ce trece timpul de-aia mi se pare ca a fost usor.Daca nu ar exista uitarea...nu am fi atat de hotarati sa mai avem inca un copil,un fratior sau mai degraba o sorelina pentru tine.Ce ,n-ar fi frumos sa ai pe cine trage de codite?
Uite ca cele 9 luni pline de peripetii au trecut si intr-o seara de marti la sfarsit de septembrie te-ai hotarat sa ''ne deranjezi''! La 8,30 seara ai venit pe lume ,asa cum ne obisnuisei deja ,neprevazut.Mancasem clatite multe in ziua cu pricina dar se pare ca nu ti-a pasat prea tare si nici nu m-ai lasat sa-mi tihneasca mancarea facuta de bunica.
Ceva date tehnice:
Prenume: Radu-Stefan(Stefan ca pe bunicul tau din partea tatalui)
Greutate:2.900 grame
Lungime:53 cm
Par mult sa dam si la altii
Dupa o cezariana de urgenta la Maternitatea Buzau ,am ramas amandoi internati.Eu la terapie intensiva ,tu la salonul copiilor.O noapte lunga cat nu am mai trait in viata mea.N-am pus geana pe geana in asteptarea zorilor cand speram eu sa ma lase sa merg sa-mi vad pruncul-rodul iubirii noastre -a tatului tau si a mea.