Dupa chin si tratament mult acasa-vreo 10-11 zile,nu s-a mai putut si a trebuit sa internam copilul in spital.Grigore Alexandrescu-Bucuresti.Bineinteles ca nu-l lasam singur nici daca se putea,asa ca amandoi,luni-10.10.2010-la pranz eram internati.Proceduri obligaorii la internare:recoltare analize si montarea branulei.Of,Doamne ce chin!Bineinteles ca nu l-am tinut eu.Nu puteam,ma zguduiam de plans vazandu-mi puiul de 1 an abia implinit,cum e intepat prin manute dupa venele lui mici.Noroc cu tati ce s-a dovedit rezistent si un sprijin nemaipomenit.Diagnostic prezumtiv:mononucleoza infectioasa-infirmat mai apoi.
Dupa 7 zile de tratament cu antibiotic,aerosoli,antitermice am plecat acasa.Suntem bine,zicem noi si chiar si doctorii.Insa marcati,noi cei mari de diversele probleme ivite pe parcursul spitalizarii.Nu are sens sa detaliez cum,nemaimergand branulala manuta,l-au intepat de l-au zapacit de 7-8 ori in ambele manute pana cand o asistenta mai priceputa i-a prins o vena la piciorus.Si de data asta tati n-a mai fost cu noi..Nici nu are sens sa povestesc prea multe despre cazare-conditiile in care am locuit 7 zile spre 8.Sa va spun cum patul era din fier si salteua mai jos decat rama,drept urmare eu am dormit pe margine ade fier si am ajuns vanata toata acasa? Sa va spun cum eram 6 mamici cu copiii aferenti si cum fiecare avea hachitele lui? Cum un copil voma,altul tusea,altul urla in toiul noptii iar tu vroiai sa-ti adormi pruncul ce nu dormise toata ziua? Astea-s experiente pe care nu le-as dori nici celor mai mari dusmani!Dar au trecut!Important e ca baiatul nostru e bine,sanatos,nu amai facut febra de 9 zile,de fapt a facut doar 2 zile jumate in spital,mananca,e vesel tare si spera sa uitam experienta aceasta cat mai repede.
Tuturor celor ce ne citesc le dorim sanatate si tot binele din lume! Iulia si Ucu
9 comentarii:
Urata experienta :(
Ne rugam sa fie feriti pruncii nostri de astfel de situatii.
Pup pentru o mama fenomenala!
Iulia, te imbratisez!
Nici nu imi pot inchipui prin cate ati trecut! Fereasca dumnezeu pe toata lumea!
Am fost o singura data, (dupa un episod vomitacios, cand am zis gata, ii facem analizele Anei) internati intr-un spital din HK... si fara sa stam noaptea! A fost cumplit! Era spital de stat, conditii decente... Insa asa cum povestesti si tu...si atata suferinta am vazut in jur! Cumplit! Ne-am cerut acasa imediat, veneam dimineata cu busul in fiecare zi decat sa dormim acolo!
Doamne ajuta ca sunteti bine si ca a trecut!
Te pup!
Iulia, ti-am cautat blogul sa fiu si eu la curent cu ce mai faceti. Doamne, am acum un nod in stomac de ce ai povestit. Pentru o secunda am incercat sa-mi imaginez cum as fi eu in spital cu puiul si sa vad ca vor sa-i caute vena si n-o gasesc. CUMPLIT! Mi-au tasnit lacrimile instant! Copiii nostri puri si perfecti sa treaca prin asa suferinte si noi sa nu putem sa-i ferim sau macar sa le explicam. Ingrozitor! Inclusiv ce spui cu alti copii care nu dormeau noaptea, deci automat il trezeau si pe Ucu... Offff, groaznic!
Cum ai zis tu, nu as dori asa ceva nici celor mai mari dusmani. Doamne ajuta sa nu fie nevoit nimeni sa treaca prin asa ceva.
Va pupam! Sanatate multa!
Imi pare tare rau ca ati trecut prin asta.. :(
Va doresc tot binele din lume! Va pup!
Liliana,nu stiu cat de fenomenala sunt,stiu doar ca sunt mama lui Ucu si trebuia sa fac totul pentru el!pup si eu copiii minunati ai tai.
Nela,ca de obicei,tu esti langa noi cu minunatele tale cuvinte.Conteaza mult cand niste oameni ''necunoscuti ''din toate colturile pamnatului iti trimit cuvinte frumoase de incurajare.Pupam Banana dintzoasa.
Raluk!Ce surpriza minunata ne-ai facut prin prezenta ta aici!te pupam si multumim mult.Si eu urmaresc cum creste Alex si nu voi inceta sa te citesc.va pup
Uca,ce bine ca ne-ai cris!Voi cum sunteti? Carina ce face?Va pupam si multumim de comentatiu.
Trimiteți un comentariu