Prima intalnire

La 6,30 dimineata ,cu dar mai mult fara voia asistentelor imbuibate de bani de toti cei care fusesera cu o seara inainte la venirea ta pe lume,m-am dat jos.Dupa senzatia de rupere in doua ,de cadere a jumatatii inferioare a corpului meu pe podea,am reusit sa fac cativa pasi .Ne sustinuta bineinteles.Am refuzat categoric ajutorul stiind ca imi vor refuza si ele(aisitentele)deplasarea catre tine daca ma voi dovedi slabita si neajutorata.
Numai gandul ca te voi vedea in sfarsit mi-a dat putere sa ma ridic ,sa pasesc si sa urc scari la 10 ore de la operatia de cezariana.
Cand am intrat in salonul bebelusilor,m-am orientat dupa pozitia pe care mi-o descrisese cu o seara inainte tatal tau.M-am uitat la copilul acela si nu am simtit acea tresarire.Pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca tot ceea ce se spune despre sentimentul matern sunt pure baliverne,inventii .Cu toata uimirea si pana la urma cu toata puterea ce-mi mai ramasese m-am intors sa ma uit si in celalalt patut aseazat dupa usa .Un pui de om ,imbracat intr-un costumas vernil cu o caciulita de doua ori cat capsorul lui ,dormea asezat pe o parte.Era brunetel si avea o manuta afara ,o manuta pe care instinctiv am dus-o la gura ,pentru ca in secunda ce a urmat sa ma reped cu o putere de care nu ma credeam capabila sa-l iau in brate pentru a-l proteja de tot raul ce va veni in urmatoarele sute de ani.Atunci am observat ca pe capsorul tau ,de fapt pe caciulita aveai numele trecut si la manuta aveai o banderola cu un numar -acelasi ca si pe banderola de la mana mea.Atunci am stiut ca esti al meu,ca esti puiul de om caruia eu ii dadusem viata,ca esti minunea noastra .Atunci m-au navalit toate sentimentele pe care mai devreme nu le simtisem si pe care nu credeam ca le voi simti in veci!
Ucule,asta a fost prima noastra intrevedere.Am plecat dupa vre-un sfert de ora dupa ce m-a dat afara asistenta de la copii pe motiv ca trebuie sa mancati.Am plecat cu sufletul strans ,su inuma sfaramata ca te lasam acolo.Cine avea sa te invelesca ,cine avea sa te dezmierde ,cine urma sa te protejeze daca eu nu eram acolo? Sprijinindu-ma de pereti am ajuns inapoi la terapie intensiva ,pentru mult prea putin timp ,pentru ca m-am intors mai repede decat credeam chiar si eu.