Trairi..

As vrea sa expun acum,mai mult pentru mine,pentru a-mi explica o serie de sentimente,trairi,pe care nu le-am simtit,experimentat decat cu ocazia sarcinii respectiv a venirii pe lume a pruncului nostru.Probabil ca fiind foarte dorita sarcina,asteptata indelung,dar si pentru ca firea mea este putin comparabila cu a duduii cu drobul de sare,am trait toata sarcina cu teama de a o pierde.Toata sarcina m-am surprins pe mine si pe apropiati ducand burta in mana.(mamicile stiu ce spun)Involuntar,mergand sau stand la birou,trebaluind sau conducand masina,cel putin una dintre maini era pe burta.Sentimentul de a-mi pierde comoara s-a acutizat odata cu inaintarea sarcinii dar mai ales din momentul nasterii.Nu stiu daca alte mamici au simtit usurare in momentul nasterii-probabil ca cele care au nascut natural-insa eu n-am simtit.Parca m-am speriat si mai tare ca ceea ce aveam eu mai de pret era acum la dispozitia tuturor,ca eu nu il mai puteam proteja,ca aveam sa-l pierd.Asta a fost unul dintre motivele pentru care din momentul in care mi-am vazut copilul nu m-am mai putut desparti de el decat pentru foarteeeeeeee scurte perioade de timp.E adevarat ca aceasta teama continua de a nu-l pierde s-a mai estompat intre timp ,ca nu ma mai uit la el ca si cand l-as vedea ultima oara cand plec pana la supermarketul din colt,ca nu mai alerg disperata pe strada inapoi la el,insa nu pot scapa de aceasta neasemuita simtire.Pe cale de consecinta mi-am asumat-o.Asa cred eu ca simt mamele,cel putin banuiesc.Nu cred ca exista moment in zi in care sa nu-l am in gand,in diferite ipostaze e adevarat.Tot timpul ma gandesc ce sa fac sa-i fie mai bine,sa-l ajut mai mult.Dureros de frumos sentiment iar eu cred ca e -IUBIRE DE MAMA